Sa facem cunostinta. Cine este Melania Coman in viata de zi cu zi?
R: Încă ȋncerc și eu să aflu cine este Melania Coman – e o călătorie ȋncepută acum 30 de ani și pe care sper să o ȋnchei sănătoasă, lucidă și foarte, foarte bătrână. În viața de zi cu zi, sunt o persoană căreia ȋi place să creeze, să scrie, să citească, să asculte muzică, să țină legătura cu cei dragi și să ȋși facă noi prieteni și să navigheze pe internet.
Mă pasionează mult de tot domeniul educației și formării și citesc cam tot ce prind legat de acesta. Consider că educația este rădăcina tuturor lucrurilor bune, iar lipsa ei, a tuturor relelor. Și având ȋn vedere faptul că a te educa e o opțiune personală, nu mă mai plâng atunci când văd ce e pe lumea asta. Cred cu tărie ȋn verbele “a alege” și “a fi” și mai cred că poți face, poți dobândi și poți avea orice, dacă vrei. Cred ȋn muncă. Cred ȋntr-o forță mai mare decât mine. Când mă gândesc la educație, mă gândesc la ceva ce am văzut scris pe fațada școlii din Dragoslavele: “Voiește și vei putea! Luminează-te și vei fi!”
De asemenea mă pasionează managementul – și ȋn special managementul de proiect, și ȋmi place să cred că Universul mi-a oferit, din punct de vedere profesional, lucruri mult mai bune decât mi-am dorit eu pentru mine.
Pentru cei care inca nu te cunosc spune-ne despre cariera ta?
R: Am ȋnceput să lucrez ȋn domeniul consultanței și fondurilor europene ȋn 2004, ȋn calitate de asistent de resurse umane la o companie multinațională imensă. Acolo am avut prima “ȋntâlnire” cu proiectele de dezvoltare a resurselor umane – eu le spun proiecte “soft”, fără nici o legătură cu domeniul IT. Recrutam experți pentru proiecte de resurse umane și ȋntărire instituțională, finanțate din fonduri PHARE, TACIS, CARDS și Banca Mondială. Am ȋnvățat enorm ȋn cadrul acestei companii și am cunoscut o mulțime de experți care mi-au devenit prieteni și mentori. După niște luni, am fost recomandată pentru o poziție de Asistent Coordonator de proiect, ȋntr-un proiect PHARE și am avut prima supriză de proporții: am descoperit că sunt capabilă să lucrez 14 ore/zi și să ȋmi și placă. Am făcut de toate: achiziții, formare, consultanță pentru obținere de fonduri, strategii, planuri de dezvoltare urbană, analize cost-beneficiu, IT, voluntariat și cam tot ce vă poate trece prin cap – nu zic niciodată “nu” unei provocări profesionale. Am lucrat ȋn multinaționale și am lucrat și ȋn firme mici, românești. Din multinaționale am ȋnvățat cât de importante sunt rigurozitatea și punctualitatea, iar de la firmele mici, am ȋnvățat importanța muncii ȋn echipă și a flexibilității. Le prefer pe cele din urmă, pentru că stilul mi se potrivește mai mult și pentru că, de multe ori, ai de la cine “fura” meserie.
Acum sunt expert ȋn cadrul unui proiect finanțat din Fondul Social European, destinat ȋmbunătățirii accesului femeilor și grupurilor vulnerabile pe piața muncii și ȋn puținul timp liber care ȋmi mai rămâne, mă ocup de un alt proiect important pentru mine – sănătatea mea.
Cariera mea – dacă o pot numi așa – este orizontală… Mulți oameni doresc să fie șefi și aspiră la titlul de “director” sau “manager”. Eu sunt fericită să fiu parte a unei echipe, deși ajung adesea să conduc (ȋn proiecte, te ocupi de o anume activitate și ajungi să coordonezi echipe de n oameni – se cheamă că ești un fel de manager). Îi admir pe oamenii care ȋși asumă rolul de șef – eu nu mi-am dorit niciodată să fiu șef și am avut marele noroc să nici nu ajung să fiu ȋn poziția asta.
Ce solutii recomanzi, la problemele pe care le intalnesti atunci cand lucrezi la un proiect.
Prima ar fi comunicarea transparentă și continuă.
Oricare ar fi problemele pe care le ȋntâlnim atunci când lucrăm la un proiect – fie că este ȋn faza de elaborare, ȋn perioada de evaluare – și ai clarificări de trimis, sau ȋn perioada de implementare, comunicarea este esențială.
Orice se poate rezolva: de cele mai multe ori, problemele dau naștere unor oportunități. Nu trebuie să le abordezi cu pesimism și să le iei “ȋn tragic”… Sunt colegi de-ai mei care spun: “Of, numai mie mi se putea ȋntâmpla asta!”
Nu e chiar așa. Totul se rezolvă – azi ți s-a ȋntâmplat ție, mâine i se va ȋntâmpla altcuiva… Ieri, cu siguranță, altcineva a rezolvat chestia asta. Caută, soluțiile există!
Cea mai bună abordare pentru facilitarea colaborării cu clientul este stabilirea, de la ȋnceput, a canalului de comunicare și a emițătorului și receptorului: o singură persoană de la Client și una de la consultant. Așa știi pe cine trebuie să tragi de urechi și ambii se responsabilizează mai rapid.
A doua soluție ar fi să ȋți pese de proiectul la care lucrezi. Dacă nu ȋl simți al tău, atunci nu ești tentat să ȋi acorzi atenție și suflet. Am lucrat cu oameni foarte buni, dar care erau incapabili să se organizeze pentru și să le pese de două proiecte ȋn același timp.
Ceea ce mă face să trec la a treia chestie importantă și anume: concentrarea. Consultantul trebuie să fie ȋn stare să se concentreze și pe mai multe direcții. Eu ȋmi recunosc limitele și mă concentrez doar pe maximum 3 chestii deodată… În general, dacă nu e musai, nu mă bag niciodată pe infrastructură – mulți colaboratori mă ȋntreabă de sănătate pe domeniul ăsta, dar pasiunea mea și interesul meu se află pe partea de dezvoltarea a resurselor umane și prefer să mă concentrez pe ceea ce știu și pot face bine de tot.
În general, dacă ȋncerci să ȋți cunoști bine clientul și stabilești de la ȋnceput o relație de ȋncredere, problemele se rezolvă mult mai repede, ȋn primul rând pentru că ȋți sunt semnalate mai repede.
Ce parere ai despre tinerii consultanti din Romania si cat de mult s-au evidentiat ei? Fac fata accesarii fondurilor europene la fel cu cei care au o experienta mult mai mare in spate?
Pentru ȋnceput, eu nu mă consider consultant… Sunt și eu ceva, dar parcă nu prea sunt consultant. Am momente și momente… Am momente când ȋmi place consultanța, am momente când ȋmi vine să urlu.
Cred că e o “meserie” ca oricare alta, poate un pic mai strălucitoare și mai incitantă. Tinerilor le plac lucrurile incitante și strălucitoare. Când pătrunzi mai adânc ȋn ceea ce ȋnseamnă consultanță, ambalajul ți se pare minunat, dar conținutul e un pic amărui. Uneori de-a dreptul neplăcut.
Consultanță ȋnseamnă pentru mine experiență, cercetare, ore peste program, nopți nedormite, călătorii prin țară, ȋntâlniri cu oameni mai mult sau mai puțin dificili, proiecte care au obținut finanțare, proiecte care n-au obținut finanțare, timp, pasiune, durere, fericire.
Tinerii consultanți din România sunt la fel ca cei din alte țări ale Uniunii Europene. Am lucrat cu doi oameni de foarte bună calitate, olandezi (o tipă de 24 și un tip de 30 de ani) și am lucrat și cu oameni de foarte bună calitate, români (26-31 de ani). Singura diferență ȋntre ei este ȋn abordarea sarcinilor: olandezii și-au clarificat ce aveau de făcut și după aia s-au pus pe treabă. Românii s-au pus pe treabă și după aia au ȋnceput să ȋși clarifice sarcinile. Calitativ, nu aș putea spune că suntem mai proști – uneori suntem mai buni, pentru că ne folosim și intuiția și ne pasă de ceea ce facem.
Cred că tinerii consultanți ȋncep să ȋși facă simțită prezența tot mai mult – vorbesc de oameni la 35-40 de ani, nu de cei de 20-25 de ani. La 20-25 de ani aspiri să fii consultant, ȋnveți, și dacă ai noroc și perseverență, rămâi pe baricade și devii consultant. Cu antreprenoriatul e altă poveste: poți deveni antreprenor la 15 ani, iar consultanța este unul dintre domeniile ȋn care poți iniția o afacere…
Cu referire la succesul ȋn accesarea fondurilor – cred că echipele care scriu proiecte sunt formate din experți de toate vârstele. Nu vârsta consultantului este cea care determină succesul unei propuneri de proiect, ci calitatea și maturitatea propunerii. Îmi place să cred că o mare parte a propunerilor de proiecte câștigă finanțarea pentru că sunt bune. Și ȋmi place să cred că oamenii nu judecă o echipă doar prin prisma vârstei, ci și prin prisma rezultatelor. Depinde de maturitatea cu care te prezinți la discuțiile cu Clientul și de responsabilitatea față de munca ta. Evaluatorii de propuneri de proiecte nu au un carnețel special ȋn care scriu: “asta e o propunere a unuia de 22 de ani” și nu există, din cunoștințele mele, o posibilitate de a afla câți ani avea persoana care a scris proiectul.
Personal, m-am prezentat la discuții cu mulți potențiali clienți ȋmbrăcată ȋn blugi și vorbind ȋn modul ȋn care scriu acum – adică foarte direct și ușor ne-academic. Asta sunt eu și așa mă simt bine. N-am avut probleme nici că sunt tânără, nici că sunt femeie, nici că sunt ȋmbrăcată ȋn blugi, pentru că ăsta ȋmi este stilul și chiar știu despre ce vorbesc. Evident, nu vorbim despre proiecte de parcuri eoliene sau despre cum funcționează o linie de plase sudate, ci de proiecte de educație și formare.
Nivelul absorbtiei de fonduri este in crestere sau in scadere? Cum previzionezi ca va fi in urmatoarea perioada?
Bună ȋntrebare! Cred că se fac eforturi mari pentru creșterea absorbției fondurilor europene – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” mi se pare cel mai bun exemplu pentru modul de abordare a acestei probleme. 4 apeluri de proiecte ȋn mai puțin de 6 luni mi se pare mult și ȋi admir pe cei din AM și Organismele Intermediare pentru curaj.
Trebuie să ȋnțelegem că absorbția se evaluează la plățile efective către beneficiari, așa că este normal să fie ȋn creștere. La un moment dat, toți beneficiarii vor ȋncepe să solicite rambursări, și având ȋn vedere numărul proiectelor aprobate și volumul cererilor de rambursare care vor veni, eu zic că nivelul absorbției va crește.
Din punctul de vedere al unui beneficiar de fonduri, părerea mea pentru viitor este că ne vom responsabiliza cu toții – și beneficiarii și autoritățile de management. Cred că vom simplifica procedurile, pentru că nimeni nu vrea să taie păduri ȋntregi pentru un dosar de rambursare și nici să piarda zile sau săptămâni trecând prin mii de pagini de dovezi. Suntem la ȋnceput și orice ȋnceput este mai dificil.
Ce parere ai despre programul “10.000 de euro” pentru tineri si care crezi ca va fi impactul sau pe o perioada scurta si medie? O comparatie intre fondurile europene si cele guvernamentale?
Mi se pare o inițiativă ok, din punctul de vedere al unui om care mai lucrează și independent. Cred că abilitățile antreprenoriale ar trebui să fie obiect de studiu obligatoriu, măcar la liceu. Cred, de asemenea, că părinții ar trebui să ȋși responsabilizeze copiii de mici, să ȋi ȋnvețe importanța câștigării unui bănuț propriu. E altfel când te duci cu mama și cu tata de mână să ȋți ia o mașinuță sau când ai de ales să ȋți cheltuiești propriile economii sau câștigurile din diverse activități sau să faci altceva cu ele. Din proprie experiență, vă spun că atunci când am câștigat primii mei bănuți am fost atât de ȋncântată de ei, că nici nu i-am cheltuit.
E un lucru bun să sprijini oameni cu idei, tineri, entuziaști, care doresc să facă ceva productiv. Mi se pare insuficient, ȋnsă, pentru că, la un moment dat, după ce dispar toate facilitățile, ȋncepe greul – supra-taxarea muncii, TVA-ul la nivelul pe care ȋl știm, impozite și taxe pe tot ce vrei. Dacă chiar vrei să sprijini antreprenoriatul și mai ales ȋntreprinderile mici (individuale sau de familie), atunci trebuie să aplici politici fiscale coerente și stabile, pentru ca beneficiarii unui astfel de program să ȋși poată face un cash-flow realist, pe o perioadă de 2-3-5 ani de acum ȋncolo.
Comparația ȋntre programele finanțate din fonduri UE și programul guvernamental… Programele guvernamentale tind să fie mai puțin birocratice și mai accesibile oricărei organizații. În general, sunt percepute ca fiind mai puțin “ȋncărcate” de hârțogărie și mai permisive din punctul de vedere al achizițiilor pe care le poți face. Diferențele apar și la cuantumul ajutorului și la procentele de participare (contribuția beneficiarului sau co-finanțarea). La programele de sprijin finanțate din fonduri UE, asistența financiară nerambursabilă merge de la 200.000 de euro pe 3 ani, la 1,5 milioane de euro și chiar mai mult, depinde pentru ce aplici, iar co-finanțarea variază de la 10%, la 30-40 % din valoarea totală eligibilă.
Care Autoritate de Management ti se pare cea mai eficienta si de ce?
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, fără nici un fel de comparație.
AM POR are o experiență ȋn spate, atât a fondurilor de pre-aderare, cât și a multor ani de pregătire pentru fondurile structurale – și mă refer aici la pregătire teoretică și practică ȋn managementul ciclului proiectelor și mai ales ȋn programare.
De asemenea, a avut și are, ȋn continuare, oameni foarte bine pregătiți. Este foarte simplu să vezi cum sunt documentele (programul operațional, documentul cadru, ghiduri) și clarificările și informările elaborate de Agențiile de Dezvoltare Regională și de Ministerul Dezvoltării, comparativ cu ale altor AM-uri / OI-uri.
Cred că sunt și mai exigenți, ȋnsă fără a fi extraordinar de birocrați.
Fiecare AM are, ȋnsă, părțile sale bune. De exemplu, mi-a plăcut la Organismul Intermediar pentru POS CCE faptul că aveai o persoană de contact pe proiect, care era aceeași pentru toate aspectele legate de implementare – nu trebuia să vorbești cu 10 persoane ca să ți se clarifice o problemă de achiziții, de exemplu. La AM POSDRU și OIR POSDRU ȋmi place rigurozitatea și mă irită vagoanele de hârtie pe care prevăd că le voi trimite la cererile de rambursare…
Un mesaj pentru cititorii cerere-finantare.ro
Dacă ați ajuns aici, vă mulțumesc mult de tot! (zâmbet)
Eu mă ghidez după un motto simplu: “ceea ce faci ȋn viață, are ecou ȋn eternitate!”
De aceea, vă doresc să abordați fiecare zi ca pe o nouă șansă, să zâmbiți mai mult, să citiți mai mult, să comunicați mai mult, să ȋnvățați ceva nou, să cunoașteți oameni noi și să schimbați ceva ȋn lume!
R: Încă ȋncerc și eu să aflu cine este Melania Coman – e o călătorie ȋncepută acum 30 de ani și pe care sper să o ȋnchei sănătoasă, lucidă și foarte, foarte bătrână. În viața de zi cu zi, sunt o persoană căreia ȋi place să creeze, să scrie, să citească, să asculte muzică, să țină legătura cu cei dragi și să ȋși facă noi prieteni și să navigheze pe internet.
Mă pasionează mult de tot domeniul educației și formării și citesc cam tot ce prind legat de acesta. Consider că educația este rădăcina tuturor lucrurilor bune, iar lipsa ei, a tuturor relelor. Și având ȋn vedere faptul că a te educa e o opțiune personală, nu mă mai plâng atunci când văd ce e pe lumea asta. Cred cu tărie ȋn verbele “a alege” și “a fi” și mai cred că poți face, poți dobândi și poți avea orice, dacă vrei. Cred ȋn muncă. Cred ȋntr-o forță mai mare decât mine. Când mă gândesc la educație, mă gândesc la ceva ce am văzut scris pe fațada școlii din Dragoslavele: “Voiește și vei putea! Luminează-te și vei fi!”
De asemenea mă pasionează managementul – și ȋn special managementul de proiect, și ȋmi place să cred că Universul mi-a oferit, din punct de vedere profesional, lucruri mult mai bune decât mi-am dorit eu pentru mine.
Pentru cei care inca nu te cunosc spune-ne despre cariera ta?
R: Am ȋnceput să lucrez ȋn domeniul consultanței și fondurilor europene ȋn 2004, ȋn calitate de asistent de resurse umane la o companie multinațională imensă. Acolo am avut prima “ȋntâlnire” cu proiectele de dezvoltare a resurselor umane – eu le spun proiecte “soft”, fără nici o legătură cu domeniul IT. Recrutam experți pentru proiecte de resurse umane și ȋntărire instituțională, finanțate din fonduri PHARE, TACIS, CARDS și Banca Mondială. Am ȋnvățat enorm ȋn cadrul acestei companii și am cunoscut o mulțime de experți care mi-au devenit prieteni și mentori. După niște luni, am fost recomandată pentru o poziție de Asistent Coordonator de proiect, ȋntr-un proiect PHARE și am avut prima supriză de proporții: am descoperit că sunt capabilă să lucrez 14 ore/zi și să ȋmi și placă. Am făcut de toate: achiziții, formare, consultanță pentru obținere de fonduri, strategii, planuri de dezvoltare urbană, analize cost-beneficiu, IT, voluntariat și cam tot ce vă poate trece prin cap – nu zic niciodată “nu” unei provocări profesionale. Am lucrat ȋn multinaționale și am lucrat și ȋn firme mici, românești. Din multinaționale am ȋnvățat cât de importante sunt rigurozitatea și punctualitatea, iar de la firmele mici, am ȋnvățat importanța muncii ȋn echipă și a flexibilității. Le prefer pe cele din urmă, pentru că stilul mi se potrivește mai mult și pentru că, de multe ori, ai de la cine “fura” meserie.
Acum sunt expert ȋn cadrul unui proiect finanțat din Fondul Social European, destinat ȋmbunătățirii accesului femeilor și grupurilor vulnerabile pe piața muncii și ȋn puținul timp liber care ȋmi mai rămâne, mă ocup de un alt proiect important pentru mine – sănătatea mea.
Cariera mea – dacă o pot numi așa – este orizontală… Mulți oameni doresc să fie șefi și aspiră la titlul de “director” sau “manager”. Eu sunt fericită să fiu parte a unei echipe, deși ajung adesea să conduc (ȋn proiecte, te ocupi de o anume activitate și ajungi să coordonezi echipe de n oameni – se cheamă că ești un fel de manager). Îi admir pe oamenii care ȋși asumă rolul de șef – eu nu mi-am dorit niciodată să fiu șef și am avut marele noroc să nici nu ajung să fiu ȋn poziția asta.
Ce solutii recomanzi, la problemele pe care le intalnesti atunci cand lucrezi la un proiect.
Prima ar fi comunicarea transparentă și continuă.
Oricare ar fi problemele pe care le ȋntâlnim atunci când lucrăm la un proiect – fie că este ȋn faza de elaborare, ȋn perioada de evaluare – și ai clarificări de trimis, sau ȋn perioada de implementare, comunicarea este esențială.
Orice se poate rezolva: de cele mai multe ori, problemele dau naștere unor oportunități. Nu trebuie să le abordezi cu pesimism și să le iei “ȋn tragic”… Sunt colegi de-ai mei care spun: “Of, numai mie mi se putea ȋntâmpla asta!”
Nu e chiar așa. Totul se rezolvă – azi ți s-a ȋntâmplat ție, mâine i se va ȋntâmpla altcuiva… Ieri, cu siguranță, altcineva a rezolvat chestia asta. Caută, soluțiile există!
Cea mai bună abordare pentru facilitarea colaborării cu clientul este stabilirea, de la ȋnceput, a canalului de comunicare și a emițătorului și receptorului: o singură persoană de la Client și una de la consultant. Așa știi pe cine trebuie să tragi de urechi și ambii se responsabilizează mai rapid.
A doua soluție ar fi să ȋți pese de proiectul la care lucrezi. Dacă nu ȋl simți al tău, atunci nu ești tentat să ȋi acorzi atenție și suflet. Am lucrat cu oameni foarte buni, dar care erau incapabili să se organizeze pentru și să le pese de două proiecte ȋn același timp.
Ceea ce mă face să trec la a treia chestie importantă și anume: concentrarea. Consultantul trebuie să fie ȋn stare să se concentreze și pe mai multe direcții. Eu ȋmi recunosc limitele și mă concentrez doar pe maximum 3 chestii deodată… În general, dacă nu e musai, nu mă bag niciodată pe infrastructură – mulți colaboratori mă ȋntreabă de sănătate pe domeniul ăsta, dar pasiunea mea și interesul meu se află pe partea de dezvoltarea a resurselor umane și prefer să mă concentrez pe ceea ce știu și pot face bine de tot.
În general, dacă ȋncerci să ȋți cunoști bine clientul și stabilești de la ȋnceput o relație de ȋncredere, problemele se rezolvă mult mai repede, ȋn primul rând pentru că ȋți sunt semnalate mai repede.
Ce parere ai despre tinerii consultanti din Romania si cat de mult s-au evidentiat ei? Fac fata accesarii fondurilor europene la fel cu cei care au o experienta mult mai mare in spate?
Pentru ȋnceput, eu nu mă consider consultant… Sunt și eu ceva, dar parcă nu prea sunt consultant. Am momente și momente… Am momente când ȋmi place consultanța, am momente când ȋmi vine să urlu.
Cred că e o “meserie” ca oricare alta, poate un pic mai strălucitoare și mai incitantă. Tinerilor le plac lucrurile incitante și strălucitoare. Când pătrunzi mai adânc ȋn ceea ce ȋnseamnă consultanță, ambalajul ți se pare minunat, dar conținutul e un pic amărui. Uneori de-a dreptul neplăcut.
Consultanță ȋnseamnă pentru mine experiență, cercetare, ore peste program, nopți nedormite, călătorii prin țară, ȋntâlniri cu oameni mai mult sau mai puțin dificili, proiecte care au obținut finanțare, proiecte care n-au obținut finanțare, timp, pasiune, durere, fericire.
Tinerii consultanți din România sunt la fel ca cei din alte țări ale Uniunii Europene. Am lucrat cu doi oameni de foarte bună calitate, olandezi (o tipă de 24 și un tip de 30 de ani) și am lucrat și cu oameni de foarte bună calitate, români (26-31 de ani). Singura diferență ȋntre ei este ȋn abordarea sarcinilor: olandezii și-au clarificat ce aveau de făcut și după aia s-au pus pe treabă. Românii s-au pus pe treabă și după aia au ȋnceput să ȋși clarifice sarcinile. Calitativ, nu aș putea spune că suntem mai proști – uneori suntem mai buni, pentru că ne folosim și intuiția și ne pasă de ceea ce facem.
Cred că tinerii consultanți ȋncep să ȋși facă simțită prezența tot mai mult – vorbesc de oameni la 35-40 de ani, nu de cei de 20-25 de ani. La 20-25 de ani aspiri să fii consultant, ȋnveți, și dacă ai noroc și perseverență, rămâi pe baricade și devii consultant. Cu antreprenoriatul e altă poveste: poți deveni antreprenor la 15 ani, iar consultanța este unul dintre domeniile ȋn care poți iniția o afacere…
Cu referire la succesul ȋn accesarea fondurilor – cred că echipele care scriu proiecte sunt formate din experți de toate vârstele. Nu vârsta consultantului este cea care determină succesul unei propuneri de proiect, ci calitatea și maturitatea propunerii. Îmi place să cred că o mare parte a propunerilor de proiecte câștigă finanțarea pentru că sunt bune. Și ȋmi place să cred că oamenii nu judecă o echipă doar prin prisma vârstei, ci și prin prisma rezultatelor. Depinde de maturitatea cu care te prezinți la discuțiile cu Clientul și de responsabilitatea față de munca ta. Evaluatorii de propuneri de proiecte nu au un carnețel special ȋn care scriu: “asta e o propunere a unuia de 22 de ani” și nu există, din cunoștințele mele, o posibilitate de a afla câți ani avea persoana care a scris proiectul.
Personal, m-am prezentat la discuții cu mulți potențiali clienți ȋmbrăcată ȋn blugi și vorbind ȋn modul ȋn care scriu acum – adică foarte direct și ușor ne-academic. Asta sunt eu și așa mă simt bine. N-am avut probleme nici că sunt tânără, nici că sunt femeie, nici că sunt ȋmbrăcată ȋn blugi, pentru că ăsta ȋmi este stilul și chiar știu despre ce vorbesc. Evident, nu vorbim despre proiecte de parcuri eoliene sau despre cum funcționează o linie de plase sudate, ci de proiecte de educație și formare.
Nivelul absorbtiei de fonduri este in crestere sau in scadere? Cum previzionezi ca va fi in urmatoarea perioada?
Bună ȋntrebare! Cred că se fac eforturi mari pentru creșterea absorbției fondurilor europene – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” mi se pare cel mai bun exemplu pentru modul de abordare a acestei probleme. 4 apeluri de proiecte ȋn mai puțin de 6 luni mi se pare mult și ȋi admir pe cei din AM și Organismele Intermediare pentru curaj.
Trebuie să ȋnțelegem că absorbția se evaluează la plățile efective către beneficiari, așa că este normal să fie ȋn creștere. La un moment dat, toți beneficiarii vor ȋncepe să solicite rambursări, și având ȋn vedere numărul proiectelor aprobate și volumul cererilor de rambursare care vor veni, eu zic că nivelul absorbției va crește.
Din punctul de vedere al unui beneficiar de fonduri, părerea mea pentru viitor este că ne vom responsabiliza cu toții – și beneficiarii și autoritățile de management. Cred că vom simplifica procedurile, pentru că nimeni nu vrea să taie păduri ȋntregi pentru un dosar de rambursare și nici să piarda zile sau săptămâni trecând prin mii de pagini de dovezi. Suntem la ȋnceput și orice ȋnceput este mai dificil.
Ce parere ai despre programul “10.000 de euro” pentru tineri si care crezi ca va fi impactul sau pe o perioada scurta si medie? O comparatie intre fondurile europene si cele guvernamentale?
Mi se pare o inițiativă ok, din punctul de vedere al unui om care mai lucrează și independent. Cred că abilitățile antreprenoriale ar trebui să fie obiect de studiu obligatoriu, măcar la liceu. Cred, de asemenea, că părinții ar trebui să ȋși responsabilizeze copiii de mici, să ȋi ȋnvețe importanța câștigării unui bănuț propriu. E altfel când te duci cu mama și cu tata de mână să ȋți ia o mașinuță sau când ai de ales să ȋți cheltuiești propriile economii sau câștigurile din diverse activități sau să faci altceva cu ele. Din proprie experiență, vă spun că atunci când am câștigat primii mei bănuți am fost atât de ȋncântată de ei, că nici nu i-am cheltuit.
E un lucru bun să sprijini oameni cu idei, tineri, entuziaști, care doresc să facă ceva productiv. Mi se pare insuficient, ȋnsă, pentru că, la un moment dat, după ce dispar toate facilitățile, ȋncepe greul – supra-taxarea muncii, TVA-ul la nivelul pe care ȋl știm, impozite și taxe pe tot ce vrei. Dacă chiar vrei să sprijini antreprenoriatul și mai ales ȋntreprinderile mici (individuale sau de familie), atunci trebuie să aplici politici fiscale coerente și stabile, pentru ca beneficiarii unui astfel de program să ȋși poată face un cash-flow realist, pe o perioadă de 2-3-5 ani de acum ȋncolo.
Comparația ȋntre programele finanțate din fonduri UE și programul guvernamental… Programele guvernamentale tind să fie mai puțin birocratice și mai accesibile oricărei organizații. În general, sunt percepute ca fiind mai puțin “ȋncărcate” de hârțogărie și mai permisive din punctul de vedere al achizițiilor pe care le poți face. Diferențele apar și la cuantumul ajutorului și la procentele de participare (contribuția beneficiarului sau co-finanțarea). La programele de sprijin finanțate din fonduri UE, asistența financiară nerambursabilă merge de la 200.000 de euro pe 3 ani, la 1,5 milioane de euro și chiar mai mult, depinde pentru ce aplici, iar co-finanțarea variază de la 10%, la 30-40 % din valoarea totală eligibilă.
Care Autoritate de Management ti se pare cea mai eficienta si de ce?
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, fără nici un fel de comparație.
AM POR are o experiență ȋn spate, atât a fondurilor de pre-aderare, cât și a multor ani de pregătire pentru fondurile structurale – și mă refer aici la pregătire teoretică și practică ȋn managementul ciclului proiectelor și mai ales ȋn programare.
De asemenea, a avut și are, ȋn continuare, oameni foarte bine pregătiți. Este foarte simplu să vezi cum sunt documentele (programul operațional, documentul cadru, ghiduri) și clarificările și informările elaborate de Agențiile de Dezvoltare Regională și de Ministerul Dezvoltării, comparativ cu ale altor AM-uri / OI-uri.
Cred că sunt și mai exigenți, ȋnsă fără a fi extraordinar de birocrați.
Fiecare AM are, ȋnsă, părțile sale bune. De exemplu, mi-a plăcut la Organismul Intermediar pentru POS CCE faptul că aveai o persoană de contact pe proiect, care era aceeași pentru toate aspectele legate de implementare – nu trebuia să vorbești cu 10 persoane ca să ți se clarifice o problemă de achiziții, de exemplu. La AM POSDRU și OIR POSDRU ȋmi place rigurozitatea și mă irită vagoanele de hârtie pe care prevăd că le voi trimite la cererile de rambursare…
Un mesaj pentru cititorii cerere-finantare.ro
Dacă ați ajuns aici, vă mulțumesc mult de tot! (zâmbet)
Eu mă ghidez după un motto simplu: “ceea ce faci ȋn viață, are ecou ȋn eternitate!”
De aceea, vă doresc să abordați fiecare zi ca pe o nouă șansă, să zâmbiți mai mult, să citiți mai mult, să comunicați mai mult, să ȋnvățați ceva nou, să cunoașteți oameni noi și să schimbați ceva ȋn lume!
Comentarii
Trimiteți un comentariu